Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

Mişcarea Francmasonică Universală incită pe fiecare cetăţean al lumii să susţină cât mai activ respectarea peste tot în lume a Drepturilor Fundamentale ale Omului exprimate foarte elocvent în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului Adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948 al cărei conţinut îl redăm în continuare:

„Preambul

Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,

Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care au revoltat conştiinţa omenirii şi că realizarea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi lăcomie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor,

Considerând că este esenţial ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca ultimă soluţie, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi,

Considerând că este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,

Considerând că în Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane şi în drepturi egale pentru bărbaţi şi femei, şi că au hotărât să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari,

Considerând că Statele Membre s-au angajat să realizeze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite promovarea respectul universal pentru respectarea drepturilor omului şi libertăţilor lui fundamentale,

Considerând că simpla înţelegere a acestor drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,

ADUNAREA GENERALĂ

proclamă prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ca standard comun de atins de către toate popoarele şi toate naţiunile, cu scopul ca toate persoanele şi toate organele societăţii, având această Declaraţie permanent în minte, să se străduiască ca prin învăţătură şi educaţie să promoveze respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, naţionale şi internaţionale, recunoaşterea şi respectarea lor universală şi efectivă, atât în cadrul popoarelor Statelor Membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

Articolul 1

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.

Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

Articolul 2

Fiecare om are dreptul la toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de exemplu, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau de orice alt statut pe care îl au.

În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care aparţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii lor.

Articolul 3

Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

Articolul 4

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5

Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6

Fiecare om are dreptul, ca oriunde, în faţa legii să-i fie recunoscută calitatea de persoană.

Articolul 7

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la protecţie egală din partea ei. Cu toţii au dreptul la protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.

Articolul 8

Orice persoană are dreptul la o remediere efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva acelor acte care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.

Articolul 9

Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10

Orice persoană este îndreptăţită a fi audiată în deplină egalitate, în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.

Articolul 11

1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în acord cu legea, în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.

2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal.

Articolul 12

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13

1. Orice persoană are dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă în interiorul graniţelor oricărui stat.

2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

Articolul 14

1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.

2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 15

1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Articolul 16

1. Bărbatul şi femeia care au împlinit vârsta legală, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.

2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.

3. Familia constituie unitatea de grup naturală şi fundamentală a societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Articolul 17

1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi ritualuri.

Articolul 19

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a-şi forma opiniile, fără a fi forţat prin imixtiuni de vreun fel sau altul, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace media şi independent de frontierele de stat.

Articolul 20

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.

2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.

Articolul 21

1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.

2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.

3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza autorităţii guvernului; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau printr-o procedură echivalentă care asigură libertatea votului.

Articolul 22

Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăţită ca prin efort naţional şi prin colaborare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.

Articolul 23

1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.

2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.

3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care sa-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi care să fie completată, dacă este nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.

4. Orice persoană are dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Articolul 24

Orice persoană are dreptul la odihnă şi timp liber, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de munca şi la concedii periodice plătite.

Articolul 25

1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.

2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul căsătoriei sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.

Articolul 26

1. Orice persoană are dreptul la educaţie. Învăţământul trebuie sa fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţământul elementar şi general.

Învăţământul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.

2. Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile lui fundamentale.

El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.

3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori.

Articolul 27

1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Articolul 28

Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.

Articolul 29

1. Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.

2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.

3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 30

Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie.”